Tratamentul craniosacral in diminuarea efectelor post traumatice

reflexoterapia faciala

În timp ce începem procesul de vindecare, atât la nivel individual, cât și ca națiune, gândurile și rugăciunile noastre rămân în special alături de cei direct afectați de această tragedie: supraviețuitorii atacurilor; cei dragi și colegii celor răpuși; martorii carnagiului; pompierii, polițiștii și salvatorii care s-au pus în pericol.

De-a lungul istoriei omenirii, cei care au suferit sau au fost martori la evenimente traumatice au experimentat adesea o teamă continuă și incontrolabilă, anxietate, depresie și alte emoții care le-au schimbat viața. Cu toate acestea, abia în ultimul timp, aceste simptome au căpătat recunoaștere, validare și un nume.

În 1980, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD – Post-Traumatic Stress Disorder) a fost recunoscută pentru prima dată în mod oficial de către Asociația Americană de Psihiatrie în Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale, volumul III. Înainte de 1980, această afecțiune exista doar sub forma unor titluri precum ,,șoc de obuz”, ,,oboseală de luptă”, ,,amnezie disociativă” și ,,fiziomioză”. Incidența destul de mare a PTSD la veteranii din Vietnam a fost cea care a determinat în cele din urmă includerea afecțiunii ca tulburare mentală în DSM III.

Deși veteranii de război reprezintă un procent semnificativ al celor care suferă de PTSD, lupta nu ar trebui să fie considerată cauza singulară a acestei tulburări. Aceasta poate fi rezultatul oricărei experiențe pe care o persoană o simte ca fiind amenințătoare pentru viață, terorizantă sau total degradantă. Poate rezulta, de asemenea, din vizionarea unor evenimente oribile sau care induc teroare care li se întâmplă altora, în special celor dragi.

Simptomele PTSD pot apărea de la câteva zile până la ani după evenimentul aferent. Odată începute, simptomele intră ocazional în remisiune și apoi revin. Tulburarea pe care acum o numim PTSD poate continua să afecteze victima timp de ani, decenii sau pentru tot restul vieții. Deși clasificat ca fiind o tulburare mentală, PTSD are origini fizice distincte. În anii noștri de cercetare și tratament al PTSD, am întâlnit numeroase simptome care răspund bine la terapia cranio-sacrală practică. În cele ce urmează sunt prezentate șapte dintre cele mai răspândite simptome pe care le poate suporta pacientul cu PTSD și modul în care abordăm gestionarea acestor simptome:

1. Insomnia poate apărea atunci când articulațiile capului și ale gâtului se blochează din cauza îndoirii extreme a capului spre înapoi sau înainte în timpul unui eveniment traumatic. CST este utilizată pentru a elibera aceste presiuni și pentru a îmbunătăți eficiența ieșirii fluidelor la baza occipital-craniană (baza craniului). Atunci când este aplicată cu succes, insomnia se îmbunătățește semnificativ.

2. Hipervigilența este o stare de conștientizare accentuată în care orice surpriză sau zgomot neașteptat provoacă un răspuns excesiv pe care persoana cu PTSD nu îl poate controla. (Acest lucru contribuie, de asemenea, la insomnie.) Folosim CST(craniosaccral therapy) și ramura sa, SomatoEmotional Release (SER), pentru a localiza și elibera chisturile energetice (zonele de stres conținute) în tot corpul.

Ne concentrăm în special pe sistemul de activare reticulară (RAS – Renin Angiotensine Aldosterone System) din creier și măduva spinării, care este responsabil pentru secreția de adrenalină și alți hormoni de stres și substanțe biochimice. Atunci când putem reduce nivelul de vigilență gata de acțiune al acestui sistem, atât hipervigilența, cât și hiperreactivitatea sunt ameliorate semnificativ.

3. Gândurile intruzive întrerup continuu capacitatea de concentrare a unei victime PTSD și se pot dovedi chiar invalidante din punct de vedere intelectual. CST și ramificațiile sale sunt utilizate pentru a echilibra fluidele și a elibera restricțiile de pe partea dreaptă și stângă a craniului, îmbunătățind astfel circulația atât a sângelui, cât și a lichidului cefalorahidian. Ca urmare, aprovizionarea nutrițională a celulelor cerebrale este îmbunătățită și deșeurile toxice sunt eliminate. Zonele cerebrale care ajută la controlul gândurilor conștiente sunt, de asemenea, revitalizate și devin mai eficiente.

4. Flashback-urile implică retrăirea mentală a evenimentelor îngrozitoare care au cauzat inițial PTSD. De fiecare dată când apar, acestea sunt la fel de terifiante pentru persoană ca și experiența inițială. Spre deosebire de amintirile normale, ele nu se ameliorează cu fiecare reamintire și nici persoana care le trăiește nu le poate descrie în cuvinte. În timp ce acest tip de răspuns poate fi considerat adecvat în momentul evenimentului traumatic inițial, cu siguranță nu este adecvat 10 ani mai târziu, într-un cadru diferit și probabil sigur.

Studiile au arătat că, în cazul PTSD, emisfera stângă a creierului este mai puțin funcțională decât cea dreaptă, iar hipocampul – considerat a fi un factor important în controlul memoriei – este mai mic pe partea stângă decât pe partea dreaptă. Terapeuții CranioSacral lucrează pentru a egaliza mobilitatea și fluxurile de fluide din ambele părți ale creierului. De asemenea, ei trec multă energie de la dreapta la stânga, concentrându-se pe zona de vorbire din partea stângă (plenum temporale).

5. Atacurile de panică marchează începutul PTSD, dar acestea se estompează și încetează pe măsură ce hipervigilența, gândurile intruzive și flashback-urile sunt tratate cu succes.

6. Frica pe termen lung are ca rezultat un pacient cu PTSD care se confruntă cu un episod de scurtă durată, înfricoșător. Pe de altă parte, persoana care nu suferă de PTSD ar putea foarte bine să reacționeze cu teamă momentană la același episod. Această frică pe termen lung devine anxietate cronică. Ca și în cazul atacurilor de panică, și aceasta se diminuează pe măsură ce TSP își face efectul.

7. Depresia și gândurile suicidare sunt frecvente la persoanele afectate de PTSD. Tratamentul nostru se concentrează în mod specific pe eliberarea compresiei anormale la trei joncțiuni: unde se întâlnesc osul sfenoid și baza osului occipital (podeaua bolții craniene); unde se unesc articulațiile în care se unesc prima vertebră cervicală și osul occipital (baza craniului); și unde se unesc vertebra lombară și sacrul (partea inferioară a spatelui în coccis). Odată ameliorată, depresia se ridică și ideile suicidare încetează.

Terapia craniosacrală biodinamică este o terapie blândă care folosește o atingere subtilă și liniștitoare. Deoarece se desfășoară într-un mediu sigur, permite schimbarea, astfel încât corpul poate elibera tensiunea și se poate instala în calm.

De exemplu, ajutându-i pe indivizi să simtă senzațiile și să perceapă vibrațiile din corpul nostru, ne oferă un sentiment de plenitudine și echilibru. Identificând zonele care sunt restricționate în corp, în special în sistemul nervos, și prin conectarea cu sănătatea și vitalitatea, terapia craniosacrală sprijină și încurajează vindecarea naturală și autorepararea.

În plus, pe măsură ce are loc vindecarea naturală, au loc și schimbări fizice, cum ar fi o reducere a durerii cronice care a apărut prin afecțiuni precum migrenele, fibromialgia și rănile, de exemplu. În mod similar, această terapie lucrează, de asemenea, în mod intim cu emoțiile blocate și este o modalitate profundă de a diminua efectele tulburării de stres post-traumatic, cum ar fi anxietatea, depresia și problemele de furie. Există întotdeauna sănătate disponibilă în corpul unei persoane, iar abordarea biodinamică exploatează această sănătate, pentru a ajuta zonele corpului care nu funcționează atât de eficient.

Metoda cranio-sacrală oferă un răspuns valid în ceea ce privește tratamentul stresului traumatic (tulburare de stres posttraumatic) și al problemelor legate de stres. Recunoaștem unele simptome legate de stres, cum ar fi: dureri de cap, insomnie, pierderea stimulilor, anxietate, tahicardie, dificultăți de respirație, pierderea dorinței sexuale, dureri și tensiuni musculare, dificultăți digestive și simptome legate de sistemul gastro-enteric, comportament disfuncțional. Adaptarea la stres se desfășoară în trei etape: alarmă, rezistență și epuizare.

Axa stresului, cunoscută și sub numele de axa hipotalamus-hipofiză-suprarenale,(RAS) conectează sistemele psiho-neuro-endocrin-imunitar prin intermediul mesajelor hormonale care călătoresc prin țesuturi și fluxul sanguin, reglând și armonizând echilibrul intern. În primul stadiu al stresului avem o activare a sistemului simpatic cu o cascadă hormonală care se declanșează, inclusiv eliberarea în circulație a adrenalinei care ne permite să ne simțim ,,sus” (creșterea ritmului cardiac) și să ne pregătim foarte repede pentru reacția fizică și/sau comportamentală de ,,lupta/fugi/ingheata” și a cortizolului (o substanță pro-inflamatorie care generează o inhibiție a sistemului imunitar – ops!).

Dacă această activare constantă a sistemului simpatic se prelungește în timp, sistemul nostru ,,arde” multă energie care nu este ,,înlocuită” prin activarea sistemului parasimpatic, care stimulează calmul, relaxarea, odihna, digestia și stocarea energiei. Sintetic, am putea spune că ne aflăm în fața efectelor unei activări prelungite a sistemului simpatic.

Tratamentul cranio-sacral, printr-un contact delicat și blând, permite beneficiarului să se simtă într-un mediu protejat și primitor, într-o relație de respect și să se simtă ascultat. Practicarea acestei metode induce în mod natural o relaxare profundă, ghidată de mâini și de relația pe care practicianul o creează cu persoana, pentru a armoniza sistemul cranio-sacral și pentru ca acesta să-și găsească calea naturală de căutare a autocorecției.

Terapeutul  cranio-sacral exercită o atingere ușoară, nu mai mult de cinci grame, pe diafragmele principale ale corpului, pe oasele craniene pentru a evalua simetria, calitatea, amplitudinea și frecvența ritmului cranio-sacral (SQUAF) în funcție de care sunt momentele de emisie și reabsorbție a lichidului cefalo-rahidian al persoanei pentru a o stimula și a o sprijini să elibereze eventualele tensiuni care au creat o alterare. Sistemul cranio-sacral are un ritm care poate fi simțit în tot corpul de către practician. Acest sistem este conectat cu alte sisteme fiziologice ale corpului pe care le influențează și de care este influențat, cum ar fi sistemul nervos central, sistemul endocrin, sistemul respirator, imunitar, circulator și limfatic. Evenimentele traumatizante pot crea reținerea de către țesuturi a unor amintiri emoționale ale unor traume fizice și psihice petrecute recent și/sau în trecut, numite ,,chisturi energetice”. În cadrul tratamentului (eliberare somato-emoțională), prin palparea adecvată, „ascultarea” și percepția ritmului cranio-sacral și a mișcării fasciei, practicianul identifică și permite eliberarea componentei emoționale stocate în țesuturi, care poate fi un efect rezidual al unei traume anterioare.

Un efect extrem de important al acestei părți a tratamentului este acela că ,,reaprinde” capacitatea executivă a lobilor frontali care ne permite să evaluăm cu atenție dacă ceea ce se întâmplă este cu adevărat periculos și necesită mecanismul de luptă-fugă sau dacă putem pur și simplu să evaluăm înainte de a acționa. Capacitatea de a fi calmi și obiectivi în ceea ce privește gândurile, emoțiile și sentimentele noastre și de a ne lua apoi timp pentru a răspunde ne permite să inhibăm reacția automată a creierului emoțional. Aceasta înseamnă dezactivarea circuitului de stres prin activarea sistemului cranio-sacral care ne permite să recuperăm energia, să reducem ritmul cardiac, să reactivăm sistemul endocrin și imunitar, să recuperăm o calitate mai bună a somnului, să creștem fluxul sanguin către organele digestive și către organul pielii, să îmbunătățim funcționarea cognitiv-comportamentală cu o capacitate mai mare de a răspunde în mod adecvat la factorii de stres.

BIBLIOGRAFIE

Osteomedicare

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Terapii Osteomedicare

Îți datorezi momente fără durere

Misiunea noastră este de a fi aliatul tău în menținerea sănătății tale zi de zi

ro_RORO