Masajul clasic. Istoric

Primul gest terapeutic al omului a fost punerea mainii pe locul dureros sau chiar frecarea instinctiva, gest care a dainuit pana in zilele noastre. Care dintre noi nu-si freaca pielea in locul in care s-a lovit? Primul gest terapeutic al unei mame nu este punerea palmelor sale pe fruntea copilului febril sau pe locul dureros? De multe ori, tratamentul sau „de urgenta” face minuni.
osteopatia viscerala masajul clasic

Masajul clasic a aparut din timpuri stravechi, de la necesitatea indepartarii durerii si vindecarea bolilor omului.

Frecarea sau chiar lingerea locului dureros sunt reactii instinctive intalnite si la unele animale. Saliva multora contribuie la cicatrizarea rapida a ranilor.

Frecarea pielii pentru vindecarea bolilor a facut parte din arsenalele terapeutice ale samanilor de pretutindeni, din timpurile cele mai indepartate. Pana la gestul propriu-zis, ei rosteau diverse formule magice, insotite de gesturi spectaculare, care impresionau nu numai pe bolnav, dar si pe cei din jur. Daca uneori obtineau si unele rezultate, ele se datorau, desigur, autosugestiei.

Primele marturii scrise despre masajul terapeutic „metodic”, le gasim in documentele chineze, egiptene si indiene, vechi de peste 50 de secole. Cu 3000 de ani i.Hr., in China masajul era asociat gimnasticii medicale, una din practicile sectei religioase Tao-Cheu, avea sa ia un mare avant in mileniul urmator. Din arsenalul terapeutic al vechilor chinezi mai faceau parte acupunctura si plantele medicinale.

Din papirusurile egiptene si din alte documente, aflam ca pe malul Nilului se folosea, pentru tamaduirea bolilor, si masajul, alaturi de plantele medicinale.

Conform scrierilor ayurvedice, in India anilor 1500 i.Hr., masajul se folosea pentru ingrijirea corpului. O astfel de practica facea parte din perceptele religioase „Schamvahna”, care obligau pe toti credinciosii sa se frictioneze dimineata cu uleiuri mirositoare. Interesant de stiut este faptul ca vechii indieni cunosteau o serie de manevre, printre acestea aflandu-se netezirile, presiunile si framantarile. Ei incepeau cu masarea fetei, apoi a trunchiului si terminau cu membrele inferioare, de la radacina spre degete.

Dupa reintoarcerea lui Alexandru Macedon din India (331 i.Hr.), la curtea sa se foloseau neteziri si frictiuni ale pielii cu baghete speciale din fildes.

Si alte popoare asiatice, precum asirienii, babilonienii, persii, evreii, aveau in arsenalele lor terapeutice masajul.

Masajul clasic in Grecia antica

In Grecia antica, masajul era obligatoriu pentru soldati, care il foloseau zilnic alaturi de exercitii fizice speciale. Ambele practici erau necesare pentru intarirea corpului. Primii maseuri profesionisti au aparut in cadrul bailor publice, provenind din baiesi. Ei se numeau aliptes. Familiile grecesti bogate aveau pe langa casa un astfel de maseur profesionist.

Masajul terapeutic a aparut in Grecia antica ceva mai tarziu, un mare merit in raspandirea sa avandu-l Hipocrate, supranumit si parintele medicinei. El recomanda pselafia (masaj in limba elena) pentru „intarirea corpului si slabire progresiva”.  Se practica, deci, un masaj igienic si terapeutic in acelasi timp. Medicii greci foloseau manevre variate, cele mai cunoscute fiind baterile si framantarile. Baterile se faceau cu palma sau cu palmule (lopatele speciale confectionate din lemn). Medicul greco-roman Asclepiade din Bitinia, folosea frictiile si framantarea pentru „restabilirea echilibrului fizic al organismului”.

Prin intermediul medicilor greci, masajul clasic a patruns la Roma, unde a fost aplicat pentru prima data in casele unor personalitati de seama ale cetatii. De la istoricul grec Plutarh, aflam ca nevralgiile cumplite de care suferea marele general, om de stat si scriitor roman, Caius Iulius Caesar, erau ameliorate numai cu masaj, manevra cu cele mai bune rezultate fiind „ciupirea pielii”. Plinius cel Batran a obtinut acordarea cetateniei romane de la Imparat, dupa ce l-a tratat, cu mult succes, cu masaje zilnice. Manevrele folosite de Plinius erau presiunile, frictiile si baterile cu palmele. Despre frictii, Celsus  spune ca revigoreaza corpul si intaresc incheieturile. El aplica masajul la tratamentul bolilor reumatice si la recuperarea ranitilor.

Dezvoltarea masajului clasic

In stabilimentele romane la mare pret erau baile si masajele. Celebrul Galen, medicul personal al imparatului Marc Aureliu si al scolii de gladiatori, a scris un interesant tratat, teoretic si practic, despre masaj. In intreaga Antichitate greco-romana medicii aplicau gimnastica mai ales in scopuri igienice. In secolul al VI-lea vestitul medic Oribasius vorbeste, intr-una din operele sale medicale, despre importanta frictiilor, despre modul lor de aplicare si despre efectele lor terapeutice.

In Evul Mediu, practicile medicale greco-romane au fost abandonate, obscurantismul inlocuindu-le cu tot felul de vrajitorii. Ele aveau sa renasca in secolele care au urmat, apogeul fiind atins in epoca Renasterii. Masajul si-a recapatat toate drepturile dupa publicarea, de catre medicul italian Gerolamo Mercuriale, in anul 1569, a unui tratat despre masaj, intitulat „De arte Gymnastica” pe care autorul l-a dedicat imparatului Maximilian al II-lea. Acest tratat era foarte bogat in informatii cu privire la masaj si la gimnastica medicala. Tratatul facea o trecere de la gimnastica antica la cea moderna, autorul recomandand exercitii fizice active si pasive. Opera lui Mercuriale s-a bucurat de aprecierea Universitatilor din Padova, Bologna, Roma si Pisa.

Marele chirurg francez Ambroise Paré (1509-1590), care a pus bazele gimnasticii ortopedice, recomanda masajul pe langa celelalte tratamente.

In secolele ce au urmat, masajul a cunoscut o ampla dezvoltare in Suedia, Anglia, Franta, Germania si in alte tari europene. Poetul suedez Per Henrik Ling (1707-1778), promotorul unei gimnastici speciale, care ii poarta numele, a pus bazele moderne ale masajului. In tarile amintite, masajul a fost introdus in toate centrele medicale, unde au luat fiinta numeroase scoli de specialitate.

Masajul clasic in Romania

In tara noastra, cu multe decenii in urma, masajul era folosit empiric de catre doftoroaiele satelor. La sate se mai practicau si manevre empirice pentru tratamentul entorselor si luxatiilor alaturi de masaje.

Masajul stiintific a fost introdus de multa vreme in clinicile de chirurgie, ortopedie, reumatologie, dar mai ales in policlinicile sportive. Prima lucrare de specialitate a fost publicata in tara noastra in anul 1885, de catre R.P. Manga. Ea se intitula ”Masajul, istoricul, manipulatiunile, actiunea fiziologica si tratamentul catorva maladii prin acest remediu”. Literatura de specialitate consemneaza de atunci numeroase alte lucrari asemanatoare, printre autorii cei mai cunoscuti aflandu-se omul de stiinta si pedagog, profesorul doctor Adrian N. Ionescu, dascal al multor generatii de specialisti.

Astazi, in Romania, pe langa masajul clasic, nelipsit din arsenalele medicinii sportive, se mai practica atat masajul reflexogen si masajul traditional, cat si masajul mecanic.

Pentru programarea la un masaj clasic oferit de echipa Osteomedicare, te rugam sa apesi butonul de mai jos.

Paul Caradan

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Terapii Osteomedicare

Îți datorezi momente fără durere

Misiunea noastră este de a fi aliatul tău în menținerea sănătății tale zi de zi

ro_RORO